Parohia Romano-Catolică Adormirea Maicii Domnului Brăila

Scurt istoric

Și dacă ar fi posibil, ar fi greu de precizat data apariției catolicilor pe meleagurile brăilene. Putem însă preciza data primului document aflat în arhiva parohiei: 15 martie 1753. Este vorba de un document administrativ, redactat în limba latină.

După ce Tratatul de la Adrianopol, din 1829, care punea capăt războiului ruso-turc, dădea Brăilei posibilitatea de a reveni sub stăpânire politică românească, pentru oraș începu o eră de înflorire culturală și economică. Căpătarea statutului de porto franco în 1836 făcu din Brăila unul dintre cele mai importante porturi la Dunăre.

O însemnată contribuție la dezvoltarea comerțului și industriei au avut-o cetățenii străini veniți din țările apusene. Primii care s-au așezat aici au fost italieni venețieni. Majoritatea acestor străini erau de religie catolică. Numărul lor fiind în continuă creștere, în anul 1832 fură vizitați de către episcopul Giuseppe Molajoni de la București, care se strădui să trimită cât mai curând un preot poliglot pentru îngrijirea lor sufletească. Lipsuri de toate felurile făcură ca niciun preot să nu rămână prea mult timp. Într-o casă luată cu chirie fură instalate capela și locuința preotului. Nu după mult timp, în 1837, se obținu și un loc de cimitir, iar mai târziu, prin solicitare directă din partea Domnului Munteniei, Alexandru Ghica, se primi loc și pentru biserică și casa parohială. Acum, teren era; bani, mai puțin. În urma unor colecte și contribuții, inimosul preot italian Fontanel reuși construirea unei capele și a trei încăperi pentru locuința preotului. Era anul 1839.

Comunitatea crește; preoții, mai mult sau mai puțin vorbitori ai limbilor  credincioșilor, se tot schimbă. În 1854 este trimis preotul Ambroziu Bogdanfi, de la Bărăția din București, spre marea mulțumire a comunității catolice brăilene. Cu colecte speciale și cu donații particulare, inclusiv de la împăratul Franz Josef, reuși construirea bisericii actuale, care în septembrie 1855 primi și consacrarea din partea episcopului Parsi. Unul dintre cei mai activi membri ai comunității, al cărui nume nu avem voie să-l omitem, a fost Nicoletto Armelini, care a contribuit cu importante sume de bani și cu supravegherea lucrărilor la noua biserică. Drept recunoaștere a meritelor sale, la recomandarea episcopului Parsi, Armelini fu introdus la Papa de la Roma care i-a acordat o distincție.

Biserica este construită din cărămidă, în stil romanic. În 1881 este înzestrată cu icoana principală, care reprezintă scena Adormirii Maicii Domnului, iar între 1925-1928 cu 6 vitralii. Altarul principal, din marmură, este donat de o familia franceză, Jacques Vuccino, în anul 1931, cu ocazia celui de-al cincilea centenar al morții Sfintei Ioana d’Arc. Orologiul cu 4 cadrane din turnul bisericii a fost adus de la München, în anul 1872, iar orga a fost realizată la fabrica Wegenstein din Timișoara și adusă în anul 1939 de către Pr. Bronislaw Falewski.

Actuala casă parohială a fost construită de către Pr. Ioan Knosalla. Tot el aduce statuile Inima lui Isus, Fecioara Maria de Lourdes, Sfântul Iosif și Sfântul Anton de Padova, apoi cele 14 stațiuni ale Căii Sfintei Cruci, lucrate la Stuflesser.

Statuia Fecioarei Maria de Lourdes are o importanță deosebită. După aparițiile Maicii Domnului la Lourdes, în anul 1858, în Pirineii francezi, primul pelerinaj catolic românesc a avut loc în august 1885, unde grupul de 7 pelerini a depus un steag de catifea în culorile României, cu un cadru de flori din fire de aur. Steagul, lucrat la Paris, avea în mijloc chipul Maicii Domnului, iar împrejur erau gravate cuvintele: „Adu-ți aminte, Marie, și de Țara Românească”. În partea de jos a steagului se aflau stemele orașelor București, Iași, Craiova, Galați și Brăila. După doar șapte luni, la 25 martie 1886, în biserica din Brăila este așezată statuia Fecioarei Maria de la Lourdes, prima astfel de statuie dintr-o biserică din România. Ea a fost adusă în urma eforturilor depuse de profesorul Gian Luigi Frollo, care avea legături speciale cu Brăila, deoarece aici a locuit timp de două decenii și și-a redactat opera literar-științifică.

Revenind la istoria comunității catolice din Brăila, trebuie menționat faptul că, datorită creșterii numărului catolicilor, s-a simțit nevoia înființării unei școli parohiale. Numărul elevilor a variat de-a lungul anilor, în funcție de diferiți factori: spații, persoana și pasiunea profesorilor, cunoașterea sau nu a anumitor limbi etc. Pentru fete au fost aduse călugărițe Pasioniste, care au avut, prin 1883-1884, 137 de eleve. Din păcate au trebuit să plece pentru că nu cunoșteau limba germană. În anul 1885, au sosit surorile Institutului Sfânta Maria și au înființat o școală primară și secundară, cu pensionat. Numărul elevelor a crescut imediat, trecând de 300.

Vitalitatea catolicilor din Brăila este demonstrată și prin trimiterea mai multor tineri la seminarul pentru formarea clerului indigen, deschis de episcopul Paoli în 1870 la București. Mai mulți dintre ei au ajuns preoți.

Comunitatea catolică din Brăila s-a confruntat, de-a lungul anilor, cu diferite probleme, în afară de penuria cronică de fonduri. Astfel, în vara anului 1865 apare holera, care seceră 83 de vieți din comunitatea catolică și circa 40% din populația orașului. În anul următor, holera reapare, însoțită de angină. Victimele sunt mai cu seamă copiii. Din nou, în 1869, angina face ravagii.

O altă problemă avea să apară în timpul Primului Război mondial. Catolicii, în mare parte cetățeni străini, sunt chemați sub arme în țările lor. Odată cu intrarea României în război, în anul 1916, supușii statelor inamice au fost închiși în lagăre timp de 16-20 de luni, inclusiv preoții, ceea ce a perturbat serios atât activitatea pastorală cât și cea didactică.

În anul 1925 biserica a fost restaurată atât în exterior cât și în interior, introducându-se și lumina electrică. Totodată s-au restaurat casa parohială și localurile școlii.

Câteva date statistice cu privire la numărul credincioșilor:

1859: 400
1864: 1150
1898: 3200
1900: 2800 – era criză economică…
1902: 2650

În urma celor două războaie mondiale, numărul credincioșilor a scăzut foarte mult.

Între timp, dar mai ales în timpul perioadei comuniste, în zonă au sosit, în căutare de locuri de muncă, credincioși catolici din Moldova. În plus, există un schimb „ecumenic” de credincioși, cel mai adesea prin căsătorie. În felul acesta, astăzi, comunitatea catolică din Brăila numără mai puțin de 400 de adrese și circa 900 de credincioși de diferite etnii și culturi. Ea este păstorită de către doi preoți. Sunt prezente două congregații de surori (călugărițe):

– Surorile fostului Institut Sfânta Maria, astăzi Congregatio Jesu, care administrează o școală primară și o grădiniță;
– Clarisele Franciscane Misionare ale Preasfântului Sacrament, cu 3 surori.

Comunitatea catolică din Brăila zilelor noastre a dăruit Bisericii 4 preoți și două măicuțe.

Parohia mai administrează comunitatea catolică din Țepeș Vodă, aflată la 36 de kilometri de Brăila.

Surse:

– Julius Hering, Analele Parohiei Romano-Catolice Brăila cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în „Pro Memoria” nr. 6/2007
– Dănuț Doboș, Cultul Madonei de Lourdes în Arhidieceza de București, în „Pro Memoria” nr.5/2006